Va povesteam acum ceva vreme ca am fost plecata si eu cateva zile in vizita prin tara asta frumoasa, dar abia acum mi-am facut curaj sa scriu despre mica mea vacanta, caci de fiecare data cand mi-o amintesc ma apuca melancolia.
Dupa ce anul trecut am bifat pe lista unul din locurile pe care imi doream mult sa le vad, Cheile Bicazului, anul acesta am mai bifat un loc pe care vroiam mult sa-l vad, Transfagarasanu. Dupa ce imi cam luasem gandul de la vreo vacanta vara asta, din diverse cauze externe noua, pana la urma toate s-au asezat frumos si am reusit sa ne organizam in scurt timp si sa pornim la drum. Ne-am facut si un traseu, pe care mai adaugam sau modificam ceva zilnic. Traiasca Google Maps! Ne-am tinut de traseu, cu mici exceptii, caci socoteala de'acasa nu se potriveste cu socoteala din targ.
Pornirea a fost la 8 dimineata si primul obiectiv a fost Sibiul. Ne-am dus direct la Kaufland pentru cumparaturi, iar apoi la gradina zoologica. Aveam in plan si o vizita in centru vechi, dar ne-am lungit, am plecat si mai tarziu de acasa si se arata vreme de ploaie, asa ca, cu regret, ne-am indreptat spre locul unde aveam planificat sa petrecem prima noapte: Transfagarasan. Va pun cateva poze de la zoo.
Drumul spre Transfagarasan a fost foarte bun, iar peisajul, pe masura ce ne apropiam de Fagarasi, a fost superb. Eu si surioara mea eram incantate ca o sa urcam si noi in acesti munti frumosi. Va pun si voua o poza cu peisajul.
Pe masura ce am intrat pe Transfagarasan ne-am oprit foarte des pentru poze. Peisajul era sublim. Ne-am oprit la tarabe, apoi la Balea si in orice punct bun pentru admirat si pozat. Va las cu pozele, pentru ca unele locuri nu se pot descrie suficient.
Ideea era ca dupa Balea Lac sa campam undeva, dar nu am gasit nicicum un loc sa ne convina, asa ca am tot condus pana am ajuns la Lacul Vidraru si apoi Barajul Vidraru. Aici ne-ar fi placut sa campam langa lac, dar lacul asta e foarte mare si, in nestiinta de cauza, am ales si drumul cel mai lung pe langa lac, astfel ca ne-am invartit vreo 45 de minute pe langa el. Era deja tarziu, nu campasem inca, ne era foame si nici chef de poze nu mai prea aveam. Am ajuns, in cele din urma, la baraj, unde privelistea era prea superba sa nu oprim sa ne delectam cu ea.
Am trecut putin de lacul Vidraru si am gasit un camping cu masute si WC, unde ne-am asezat cortul si am facut mancare. Am servit apoi un pahar de vin la foc si la lumina cetatii Poenari, caci campingul era chiar la baza cetatii, care era superb luminata noaptea. A fost cea mai frumoasa noapte pentru mine, cu un cer plin de stele, pe care le-am admirat intinsa pe iarba. O poza cu cetatea luminata si va las, ca m-am intins iarasi cu povestile.
Urmeaza partea a doua sa nu va plictisesc prea tare azi.
